Tu ești cel vrednic de mărit De-aceea-Ți cânt mereu, Că-n viață Tu m-ai cârmuit, Puternic Dumnezeu! De-am fost vreodată strâmtorat, La plânsu-mi rugător Tu mi-ai adus pe loc și sfat, Și mână de ajutor.
Refren
Cum te-ar uita-al meu suflet, Tată sfânt! /: Te-nalț și-Ți cânt :/ Și-ascult de-al Tău Cuvânt.
Strofă 2
Zăceam bolnav, slab și zdrobit, Udând căpătâiu-mi; La strigătu-mi Te-ai și grăbit, Să vii, să mă mângâi. Când prigonit de omul rău, Nu știu ce să mai fac, Tu-mi dai sfat din Cuvântul Tău, Să rabd, să iert, să tac.
Strofă 3
Când m-abătui din drumul bun Al sfintei Tale voi, A fost destul ca eu să-Ți spun Că vreau să vin 'napoi. Sărac, bolnav și prigonit M-ai luat cu braț vânjos Și-mi arătai cât m-ai iubit În Fiul Tău Hristos.
Strofă 1
Tu ești cel vrednic de mărit De-aceea-Ți cânt mereu, Că-n viață Tu m-ai cârmuit, Puternic Dumnezeu! De-am fost vreodată strâmtorat, La plânsu-mi rugător Tu mi-ai adus pe loc și sfat, Și mână de ajutor.
Refren
Cum te-ar uita-al meu suflet, Tată sfânt! /: Te-nalț și-Ți cânt :/ Și-ascult de-al Tău Cuvânt.
Strofă 2
Zăceam bolnav, slab și zdrobit, Udând căpătâiu-mi; La strigătu-mi Te-ai și grăbit, Să vii, să mă mângâi. Când prigonit de omul rău, Nu știu ce să mai fac, Tu-mi dai sfat din Cuvântul Tău, Să rabd, să iert, să tac.
Strofă 3
Când m-abătui din drumul bun Al sfintei Tale voi, A fost destul ca eu să-Ți spun Că vreau să vin 'napoi. Sărac, bolnav și prigonit M-ai luat cu braț vânjos Și-mi arătai cât m-ai iubit În Fiul Tău Hristos.
1 / 1▲
1. Tu ești cel vrednic de mărit
De-aceea-Ți cânt mereu,
Că-n viață Tu m-ai cârmuit,
Puternic Dumnezeu!
De-am fost vreodată strâmtorat,
La plânsu-mi rugător
Tu mi-ai adus pe loc și sfat,
Și mână de ajutor.
R: Cum te-ar uita-al meu suflet,
Tată sfânt!
/: Te-nalț și-Ți cânt :/
Și-ascult de-al Tău Cuvânt.
2. Zăceam bolnav, slab și zdrobit,
Udând căpătâiu-mi;
La strigătu-mi Te-ai și grăbit,
Să vii, să mă mângâi.
Când prigonit de omul rău,
Nu știu ce să mai fac,
Tu-mi dai sfat din Cuvântul Tău,
Să rabd, să iert, să tac.
3. Când m-abătui din drumul bun
Al sfintei Tale voi,
A fost destul ca eu să-Ți spun
Că vreau să vin 'napoi.
Sărac, bolnav și prigonit
M-ai luat cu braț vânjos
Și-mi arătai cât m-ai iubit
În Fiul Tău Hristos.
I: Imnuri Creștine - aprox. 1930, cântarea nr. 5
Compozitor: Prinz Gustav de Suedia
Traducere: Ștefan Demetrescu
Psalmii 61:2De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!”